Cartea ceaiului

Autor: Okakura Kakuzo
Cod produs: 0003937
Disponibilitate:
În Stoc
Preţ: 105,00 MDL
O carte despre ceai, artă şi viaţă.
“La început, ceaiul a fost medicament, însă cu timpul a devenit băutură reconfortantă. A pătruns pe tărâmul poeziei, ca una dintre distracţiile societăţii educate în China secolului al VIII-lea, iar în Japonia secolului al XV-lea a fost ridicat la rangul de religie a frumosului, sub numele de „calea ceaiului“ – un cult bazat pe adoraţia frumuseţii ascunse în sordidul co tidian. Calea ceaiului propovăduieşte puritatea şi armonia, miracolul bunătăţii reciproce, romantismul încrederii în ordinea socială. El constituie în esenţă o religie a imperfectului, pentru că încearcă să transpună în formă posibilă imposibilul vieţii de zi cu zi.

Filosofia ceaiului nu este doar o sumă de concepte estetice, în accepţia obişnuită a termenului, deoarece exprimă şi ideile noastre etice şi religioase despre natură şi om. Este totodată igienă, pentru că vorbeşte despre binefacerile curăţeniei; este economie, pentru că dovedeşte că putem găsi confort şi în lucrurile simple, nu numai în cele complexe şi scumpe; este de asemenea geometrie morală, în măsura în care defineşte proporţia dintre om şi univers; întrupează adevăratul spirit al democraţiei orientale, pentru că le permite tuturor adepţilor săi să fie aristocraţi ai gustului.

Lunga perioadă în care Japonia a fost izolată de restul lumii a favorizat introspecţia, care la rândul ei a dus la rafinarea filosofiei ceaiului. Casele noastre, obiceiurile, hainele şi bucătăria japoneză, ceramica, pictura, chiar şi literatura noastră, toate au fost profund influenţate de calea ceaiului. Cei care vor să ştie mai multe despre cultura japoneză nu pot în nici un caz trece cu vederea influenţa pe care a avut-o ceaiul asupra acesteia. Cultura ceaiului a pătruns atât în elegantele budoare ale nobililor, cât şi în umilele case ale oamenilor de rând. Orice ţăran ştie să facă aranjamente florale, orice muncitor ştie să aprecieze frumuseţea apelor şi a munţilor noştri. În limbajul cotidian, spunem despre cineva că „nu are pic de ceai în el“ dacă nu-şi dă seama de tragicomicul dramei personale; pe de altă parte, despre estetul care dă prea multă importanţă emoţiilor emancipate şi nu are ochi pentru dramele din imediata sa apropiere spunem că „are prea mult ceai în el“. ”

Okakura Kakuzō (Tenshin) s-a născut în anul 1862, la Yokohama. La numai cinci ani de la naşterea sa, a avut loc Restauraţia Meiji (1867), care a redeschis porţile Japoniei către lume, după o izolare cvasicompletă de douăsute de ani. Meiji (1868–1912) afost în primul rând perioada în care Japonia a păşit pe drumul modernizării, adoptând modelele vestice atât în economie şi politică, cât şi în artă, cultură şi învăţământ. Pe de altă parte, contactul cu Occidentul i-a stimulat pe japonezi să-şi îndrepte atenţia şi asupra propriilor valori culturale; în această perioadă, de exemplu, a fost redescoperită literatura clasică şi au fost puse bazele etnologiei naţionale.

De-a lungul întregii sale vieţi, Kakuzō a încercat să promoveze arta şi gândirea japoneză şi asiatică în Occident, văzând în schimburile culturale reciproce o cale de reconciliere a diferenţelor dintre cele două lumi. Cu toate acestea, nu poate fi negat faptul că lucrările sale, inclusiv Cartea ceaiului, poartă amprenta, pe de o parte, a panasiatismului, iar pe de altă parte a naţionalismului japonez al vremii, care le ştirbeşte din obiectivitate. Acest neajuns este însă compensat de limbajul poetic folosit de Kakuzō, a cărui putere de convingere a făcut din Cartea ceaiului una dintre lucrările de referinţă pentru ceremonia ceaiului. (Irina Holca)

 

 

Detalii produs
Anul aparitiei 2011
Editura Nemira
ISBN 978-973-143-236-6
Tip coperta Cartonat
Colectia Bonton
Format 145 x 205 mm.
Nr. pagini 128

Spune-ţi opinia

Numele tău:


Opinia ta: Notă: Codul HTML este citit ca şi text!

Nota: Rău            Bun

Introduceţi codul din imagine: