Cotul Donului-1942

"Cotul Donului-1942" este o carte cutremuratoare si inaltatoare.  In pofida sortii nemiloase, aici Romanii au luptat vitejeste si si-au facut datoria pana la ultima suflare.  Si desi razboiul a fost pierdut, acei ostasi care si-au sacrificat vietile la la portile rasaritului sunt adevaratii invingatori ai marei inclestari care a avut loc la mijlocul veacului trecut. Aici, ostasii nostri au murit eroic!  Nu am cunoscut personal inclestarea pe viata si pe moarte a marelui razboi, dar uneori simt ca sufleteste si azi continui sa lupt in acel razboi. Si simt deasemenea ca sutele de mii de romani care s-au jertif, au murit ca natiunea noastra sa iasa invingatoare. Si sunt convins ca natiunea Romana va invinge! Vasile Soimaru a facut trei pelerinaje la Cotul Donului.  El s-a simtit ranit ca roman sa constate ca Germanii, Ungurii, Italienii au tratat cu Rusia, au adunat ramanasitele ostasilor lor, si au ridicat cimitire frumoase si monumente impunatoare in memoria lor.  Romania si-a uitat insa eroii si continua sa-i uite si sa-i neglijeze si astazi. De fapt, conducerea romana de ieri si de azi  pare hotarita sa-si neglijeze eroii si chiar sa-si ucida sufletul…  Vasile Soimaru a vizitat zonele unde s-au dat luptele si unde satenii i–au spus ca la fiecare arat de primavara ies la iveala oasele fratilor nostri martiri. Si nimeni nu le aduna! Nu exista nici macar o cruce inaltata de oficialitatile romanesti la locul sacrificului. In prima sa calatorie la Cotul Donului, confratele Vasile a improvizat o cruce din crengi gasite la fata locului, i-a atasat un mic tricolor, si a implantat-o pe locul unde ostasii Romani s-au opus cu piepturile tancurilor Sovietice…

Cartea, tiparita la Chisinau, (in 2012-editia I-a, in 2013-editia a II-a), este o lectura succinta, dar o mare lectie de Romanism, si totodata, o palma usturatoare data clasei politice de la Bucuresti.

Spune-ţi opinia